Fiecare dintre noi, fie că vrem, fie că nu, lăsăm în urmă o moștenire. Întrebarea nu e dacă lăsăm ceva în urmă, ci dacă ceea ce rămâne după noi va avea un impact asupra generațiilor de după noi sau va fi ceva uitat și acoperit de praful vremurilor.
Orice moștenire, oricât ar părea de măreață, are și pete întunecate. Lucruri pe care poate nici prietenii tăi cei mai apropiați nu le află. Întotdeauna există regrete, erori și lucruri care ar fi putut fi făcute altfel. Nimeni nu poate schimba trecutul. Dar poți începe să schimbi viitorul și moștenirea pe care o vei lăsa, începând chiar de azi.
Vreau să îți propun 6 idei simple pe care sa ți le amintești când te vei gândi la moștenirea ce o lași în urmă prin căsnicia ta, prin casa și copiii din viața ta.
- Nu există soț perfect sau soție perfectă. Și nu există copii perfecți.
Nu există om care să nu greșească din când în când. Așteaptă-te că partenerul tău o va mai da în bară și că, în ciuda investiției și educației alese oferite copiilor tăi, vor fi multe momente când nu te vor asculta. Ba chiar unii îți vor întoarce spatele.
Continuă să zidești în casa ta, în momentele de încurajare, când simți că zbori, dar și în momentele când îți vine să te dai cu capul de pereți.
În căsnicie vin împreună doi oameni păcătoși. Știu că sună foarte nașpa. Dar dacă nu realizăm asta, căsnicia noastră va fi foarte nașpa. Mireasa imaculată, mirele bățos, copiii ăia cu fețe de îngeri, toți suntem niște păcătoși cu înclinații greșite, cu gura mare și nervi mulți. Nu poți lăsa o moștenire durabilă pornind de la premisa că totul e perfect și că îți lipsește doar ideea aia, invenția cu care vei lăsa cască generațiile de mâine.
O moștenire durabilă nu e lăsată de doi oameni perfecți, ci de doi oameni imperfecți care împreună ajung să-i inspire pe cei care îi privesc și văd modul în care aceștia își administrează imperfecțiunile.
- Dumnezeu știe ce face.
Viața nu va fi întotdeauna roz. Copiii noștri se vor îmbolnăvi, noi o să trecem prin greutăți. Aveți încredere că Dumnezeu știe ce face.
Nu fi naiv sau naivă și nu crede că tu ești cel care îți poți proteja copilul. Voi îl veți ajuta, veți fi cu el la teme, la grădiniță, la școală și în parc. Vei fi acolo când micuțul tău va face primii pași. Poșeta mamei va avea de toate, de la borcănele cu piure de legume, lingurițe și sticle de apă care se vor vărsa mereu peste telefon, pachete de șervețele umede care nu vor mai fi umede, până la o grămadă de fleacuri destinate să țină copilul tău ocupat în momentele critice. Cu toate astea, să știi că nu poți fi mereu în controlul lucrurilor. Copilul tău are nevoie de protecția divină. Pur și simplu noi, părinții, nu suntem supermani.
Iar atunci când apar momentele alea când vă simțiți pierduți, aveți încredere că, la momentul potrivit, o să știți și direcția în care să mergeți.
Atâtea momente de răscruce sunt într-o căsnicie! Eu am schimbat 6 case, 6 chirii și 4 orașe, iar între momentele acestea au fost multe luni în care am locuit cu părinții.
Ne-am mutat de la Oradea la București, unde am stat 10 ani, am locuit în garsoniere, în apartamente, ne-am construit casa în care stăm…
Am fost nevoit să mă mut atunci când eram cu piciorul fracturat, iar apartamentul pe care îl găsisem era la etajul 7. Am condus mașina cu piciorul în ghips, iar în aceeași zi, Zara, fetița noastră, tocmai s-a îmbolnăvit. Ne-am pornit cu ea spre spital. Pe drum s-a stricat mașina.
Vin astfel de momente în care îți vine să te răstești din toți rărunchii la cer. Hei, Doamne, nu puteai să lași ceva pauză între momentele astea? Ceva ghidare se poate?!
Atunci este testată de fapt încrederea. Și cînd alegi să renunți la propriul control, primești călăuzire, te ridici și înveți ceea ce trebuia să înveți, după care o iei la trap spre direcția potrivită.
Cum poți să te încrezi în Dumnezeu în momentele grele? E nevoie de credință, iar credința se zidește în momentele bune, nu în cele de criză. De aceea, atunci când îți merge bine, investește în sufletul tău. Nu aștepta criza.
Iar atunci când criza vine, Dumnezeu știe ce face.
- Va trebui să renunțați, din când în când.
Nu se poate ca întotdeauna să fie cum vrei tu. Dragostea nu este doar un sentiment, este un angajament. Este un angajament indiferent de circumstanțe. E o hotărâre că vei fi alături de soția sau soțul tău, în ciuda problemelor, în ciuda defectelor, în ciuda greșelilor. Înseamnă să renunți și să oferi.
Cu toții ne dorim să lăsăm o moștenire durabilă, însă de puține ori realizăm că acest lucru nu se întâmplă automat, de la sine, ci e nevoie de intenționalitate. Fiecare cuplu, fiecare familie, trebuie să aleagă să pună prima cărămidă în vederea constituirii unei moșteniri a familiei.
Tu ești strămoșul celor care au să vină. Te-ai gândit la lucrul ăsta? Dacă începem să trăim cu gândul acesta, că suntem strămoși, acest fapt începe să ne influențeze deciziile, stilul de viață și felul în care iți iubești partenerul de viață și copiii. Pentru că ei, copiii, sunt epistole vii pe care le trimitem către niște vremuri pe care nu vom apuca să le vedem.
Ceea ce investim azi în ei va fi citit de oameni pe care noi nu îi vom cunoaște vreodată.
- Moștenirea ta începe din inima ta.
Moștenirea noastră nu începe cu casa noastră, nici cu un cont bancar sau un obiect de valoare. Înainte, părinții strângeau zestre pentru fete. Podul era plin de farfurii, tacâmuri, covoare, perne de puf de gâscă și diverse obiecte de mobilier. Fetele cumpărau din timp lucruri pe care le păstrau cu grijă pentru momentul căsătoriei. Baieții trebuiau să achiziționeze un teren și să înceapă construirea unei case, pe când fetele trebuiau să o mobileze.
Nu știu cum e azi, însă probabil părinții economisesc o sumă de bani pe care să o ofere mirilor. Însă zestrea pe care putem lăsa copiilor noștri nu se află nici în pod, nici în bancă. Începe din inima noastră.
Există niște valori pe care dacă reușim să le transmitem copiilor noștri, le vom asigura reușita în viață. Succesul. În cartea Psalmilor există un vers care spune că neamul celor integri va fi binecuvântat și urmașii lor vor fi puternici în țară (Psalmul 112).
Succesul și binecuvântarea urmașilor tăi și a generațiilor care vor veni după ei își are începutul în valorile pe care le-ai sădit în inima ta și modul în care ai reușit să le transmiți mai departe. Integritatea este capacitatea de rămâne întreg în orice circumstanță. E armonia între ceea ce zici și ceea ce faci. Între ceea ce crezi și cum acționezi. Noi suntem modelele pe care le vor imita copiii noștri.
Un exercitiu practic pe care îl putem face cu partenerul de viață și chiar cu copiii noștri este acela când împreună verbalizăm și notăm pe o bucată de hârtie țelurile vieții noastre, gândurile și valorile pe care le avem despre căsnicie, educație, proprietăți, caracter. Declarația de misiune a familiei. Poate schimba radical perspectiva.
- Identificați nevoile lumii și răspundeți cu compasiune la ele. Familia este cea mai frumoasă echipă în care poți lucra.
Tu și partenerul tău, iar dacă este cazul, împreună cu copiii pe care îi aveți, puteți să lăsați o moștenire angajându-vă să faceți ceva pentru lumea asta.
Kennedy spunea: Unii oameni dovedesc curaj pe tot parcursul vieții lor. Alții navighează doar pe ape liniștite până când un moment decisiv sau împrejurările îi propulsează drept în mijlocul furtunii.
Ei bine, atunci te surprinde furtuna complet nepregătit. Dacă vrei să lași în urmă o moștenire durabilă, trebuie să dovedești curaj și să ajungi și la cei aflați în nevoie, împreună cu familia ta. Asta aduce unitate în gândire, în cuget, în viziune, în dragoste unii pentru alții și pentru cei care au atâta nevoie de ea.
Să inițiezi relații cu cei în nevoie implică mult curaj. Să navighezi pe ape liniștite e simplu și liniștitor, dar copiii tăi nu vor fi pregătiți pentru momentul furtunii. Copiii trebuie să învețe curajul ieșind din zona caldă a căminului și învățând că există suferință în lume, există multe nevoi neîmplinite și că există semeni cu probleme mult mai mari decât ale lor. Șansa lor este că pot învăța această lecție făcând parte din cea mai cool echipă posibilă: familia lor.
- Ajută-ți partenerul să devină un administrator mai priceput al darurilor și abilităților pe care le are.
Încurajează-ți partenerul să își descopere tăriile pe care le are și fii alături de el atunci când le va pune în practică. Nu fii o frână pentru el sau ea, ci un imbold. Lasă-i loc, sacrifică-te tu pentru a-i face spațiu. E o adevărată provocare pentru unii dintre noi, cei cu o personalitate directivă, să vedem că și alții sunt talentați, că nu trebuie să controlăm noi totul și că nu e responsabilitatea noastră să inițiem și să finalizăm toate lucrurile.
Dacă știi că e adevărat acest lucru despre tine, închide-te în baie și strigă tare: PAUZĂ!
Lasă-ți partenerul să strălucească, nu îl ține în umbră. Ajută-l nu doar să își descopere tăriile, ci fi tu cel care îl ajuți să le administreze pentru a aduce o schimbare în lume și a lăsa o moștenire durabilă.
Frumos!
Felicitări !